ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”GEORGE MARINESCU” - DRĂGANU

Aruncând o privire asupra învățământului din Drăganu, amintim că în anul 1840 se deschide prima școală de pe acest teritoriu, care a funcționat în satul Băcești. Spațiul era o odăiță cu scaune țărănești cu trei picioare, iar materialul didactic era reprezentat de o cutie cu nisip așezată pe țăruși în fața băncilor. Primele exerciții de scriere se făceau pe nisip.

În 1842 se înființează școală și în satul Drăganu, care, din motive financiare,  se va contopi cu cea din Băscovel.

După Revoluția de la 1848 școala se desființează odată cu toate școlile din Principate.

În 1856 se redeschide Școala Drăganu și funcționează într-o odăiță cu totul necorespunzătoare, în casa de nuiele a primăriei, aflată în același loc al primăriei deastăzi.

Sub Cuza se legiferează obligativitatea și gratuitatea învățământului și se organizează școli normale pentru pregătirea învățătorilor.

În 1893, după 53 de ani de la înființare, școala din Drăganu începe să-și realizeze menirea prin învățătorul Matei Coculeanu. Primăria dărâmă cocioaba de nuiele și pe același loc ridică o casă de bârne cu două odăi, una fiind folosită ca sală de clasă.

În jurul lui 1900 se construiește din cărămidă o clădire spațioasă tot cu dublă destinație: școală și primărie.

În 1905 frecventează școala 71,7% dintre băieții până la 15 ani și 8,4% dintre fete, încât numărul școlarizaților de către Coculeanu este de 38,5% pentru băieți și1 % pentru fete, total 39,5% ceea ce reprezintă 229 știutori de carte din populația trecută de 15 ani, dintre care 279 băieți și 20 de fete. Acest procent n-a fost atins nici în 1912 pe județ și țară când s-a înregistrat 39,3, deci 0,3% sub nivelul realizatde Coculeanu din 1905.

În 1900 este înființată cantina școlară din comuna Drăganu. Până în 1914 Coculeanu a lucrat singur cu peste 100 de elevi zilnic, abia în cel de-al doilea an s-a înființat al doilea post fiind ocupat de fostul său elev Ion V. Constantinescu. În timpul războiului pentru întregirea neamului Matei Coculeanu rămâne iarăși singur. Școala este pusă în serviciul frontului ca spital de campanie al armatei române, iar invadatorii o transformă în grajd. După trecerea puhoiului, Matei Coculeanu reia cursurile școlii.

Reforma școlară din 1948 a pus bazele școlii de 7 ani. Noua școală a atras elevi și din alte regiuni, unele foarte îndepărtate. Încă de la înființare, noua școală a stârnit interesul învățătorilor și suplinitorilor. Primul învățător cu studii de specialitate a fost Neață Constantinescu care a inaugurat un învățământ metodic, iar la Școala Dumbrăvești s-a impus învățătorul Grigore Negescu.

Au fost înființate:

- Școala Dumbrăvești 1885;

- Școala cu clasele I-IV Prislopu Mare 1920;

- Școala Băcești 1920.

În 1974 se trece la învățământul de 10 ani. Actuala clădire a școlii a fost construită în anul 1972 având și o sală de atelier, iar ca bază sportivă: o sală de sport, un teren de fotbal, unul de handbal bituminat și o groapă de sărituri la unul din capetele terenului de fotbal. În curtea școlii erau amplasate în circuit aparatele pistei existente.